Văd că nu am intrat pe aici de mult timp…

12 august 2008
Şi lumea continuă să lase comentarii.
 
Vă rog mult, dacă aveţi ceva să îmi spuneţi, aveţi la indispoziţie noul meu blog:
 
http://lorenalupu.wordpress.com . Mulţumesc din inimă.

Antigona Non Grata -tragedie de caractere (aşa cum am scris-o în august 2006)

14 iunie 2007
 
 
 
 
 
 
Personaje dramatice:  
         CREON, slăvit tătuc al Tebei 
          TYRESIAS, orb atoatevăzător
          HEMON, fiul lui Creon 
          ANTIGONA, fiica lui Oedip, nepoata lui Creon                     
         CORUL CÂNTĂREŢILOR ÎN STRUNĂ, cu corifeu cu tot

 

         UN COPIL DIN PUBLIC

 

         MĂ-SA, genul de femeie care s-a născut, trăieşte şi moare tricotând  

 

Acţiunea are loc în faţa castelului regal teban, aşa cum se obişnuieşte în orice tragedie care se respectă. COPILUL DIN PUBLIC şi MĂ-SA (cu andrelele mişcându-i-se ritmic) sunt în mod evident spectatori contemporani, stau în sală tot timpul spectacolului.  

 

Intră CORUL, înhămat la un car, cu CORIFEUL pe post de vizitiu. În car se află CREON, în costum de păpuşă gonflabilă, însoţit de o arătare înveşmântată într-o glugă, profetul TYRESIAS. Cu gesturi ritualice, membrii CORULUI scot din car nişte furtunuri uriaşe, conectate la trupul lui CREON, şi încep să-l umfle. CORIFEUL supraveghează operaţia, cu biciul în mână. 

 

CORUL  

(ia aer la unison, spune textul în timp ce-l umflă pe CREON ):
Binecuvântată fie bunăstarea ce pogorî pe Teba
 De când fu adoptată de tătucul nostru Creon cel Vajnic,
 El ne îndoi grânele ţării, şi vinul înspumat din burţile urcioarelor,
 El, veşnic treaz, priveghind viitorul luminos al naţiunii. 

 

UN COPIL DIN PUBLIC:
 

Se face din ce în ce mai mare! N-o să facă poc? 

MĂ-SA:

Sssst! Sigur că nu!  

CORUL:

(acelaşi joc)Ce mândri suntem astăzi, noi, fii ai maicei noastre,
Să ne aflăm la tronu-ţi, ca să-ţi cântăm în strună
 De liră şi-alăută, şi alte instrumente,
 Pe drumul propăşirii, ce veşnic va străluce!  

 

COPILUL:

Hai, nu te spargi? Sparge-te, sparge-te! (MĂ-SA îl ameninţă cu palma.) 

(Între timp, CORUL l-a umflat complet pe CREON, iar TYRESIAS îi pune dopul, cu mişcări la fel de ritualice. 

 

CORIFEUL: 

Oh, dar iată-l! Tatăl nostru al tuturor, maaarele Creon!  

 

CORUL: 
Binecuvântat fie numele său, o, Zeus!  

CORIFEUL:

(ridică uşor colţul pelerinei)Şi cel ce-l însoţeşte, au nu e atoatevăzătorul orb, profetul Tyresias?  

CORUL:

Binecuvântat fie numele său, o, Zeus!  

CORIFEUL: 
 Viaţă lungă să-ţi dea Zeus, nobile stăpân, tu, care l-ai izgonit pe scârbavnicul Oedip, amantul propriei sale mume…

CORUL: 

Binecuvântat fie numele său, o, Zeus!

CORIFEUL: 

Nu acum, cretinilor! Vorbiţi numai când ridic eu braţul drept.

UN COREUT: 

Păi l-ai ridicat, şefu’…
CORIFEUL
(arătând spre Coreutul nărăvaş): 
Ridicaţi-l!  

 

CREON: 
Ce se întâmplă, preacinstite bărbi?  

CORUL:

Slavă ţie, o, mărite rege! (se grupează în jurul Coreutului.)  

CREON:
 Dacă nu-mi răspundeţi la întrebare, vă destitui din funcţii!  

CORIFEUL:

Probleme minore, măria ta! Nu vrem să te plictisim, le rezolvăm amiabil(CORUL se resfiră, COREUTUL a dispărut.)  

CREON:

(căscând) Că bine zici. Oricum, sunt teribil de plictisit. Nimic nu e nou sub soare…  (TYRESIAS îl atinge pe cap, CREON devine brusc autoritar) Hai, s-aud care a fost faza. E datoria mea de tătuc să ştiu tot ce faceţi. Cu vorba, fapta sau gândul.

CORIFEUL:
 Noi nu ne gândim decât la marile tale realizări, o, stăpâne preaînalt. 

CORUL: 
 Slavă ţie, o, mărite rege!  

 

CREON: 
Îmi place cum sună chestia asta. Pot s-o mai aud o dată?  

(CORUL tace. TYRESIAS îi face semn discret CORIFEULUI, care ridică braţul.)  

CORUL: 
 Slavă ţie, o, mărite rege!

CREON: 

Dragă poporule! (cască îndelung) Azi, ca şi ieri, ca şi înaintea erei noastre, am făcut (cască) ceea ce fac şi ceea ce voi face în veşnicie. Adică să mă plictisesc teribil. Precum spuneam, nimic nu e nou sub soare… Sau sub lună… (Adoarme, între CORIFEU şi TYRESIAS, care-l pasează unul altuia, ca pe o minge. În final, CORIFEUL îl prinde şi îl scutură.)

CORIFEUL:  

Măria ta…  

CREON:

(deranjat) Încă n-am terminat. De ce îmi întrerupi procesul de gândire?

COPILUL: 

Mami, mami, ce-i ăla proces de gândire?  
 

 

MĂ-SA:
(tulburată de întrebare, scapă un ochi.) Din cauza ta mi-a scăpat! (Şi îi dă cu andreaua în cap.)  

 

CREON:

 Am auzit oare ceva? (Sondează publicul, COPILUL se ascunde sub scaun, MĂ-SA tace speriată). Da, sigur că am auzit… Ceva menit să ne stârnească bucuria! Nepoata noastră Antigona, viitoare soţie a fiului nostru Hemon, revine la Teba!

CORUL: 
Să trăiască nepoata noastră Antigona!

CREON:  

 

 

 

 

În sfârşit, palatul nostru regal atât de plictisitor se va umple cu flori de portocal !

CORUL: 

Trăiască florile de portocal!  

TYRESIAS:

(voce tandră şi insinuantă) Stăpâne, eu nu vreau să-ţi tulbur bucuria de a-ţi revedea nepoata. Din contră, mă bucur cum nu se poate mai mult de bucuria ta, care e bucuria noastră, cu mic cu mare!  

CREON:

Îţi mulţumesc, profetul meu!

TYRESIAS:

(începe să-şi scoată foarte lent gluga) Ştii câte adevăruri văzut-am eu, cu ochii-mi orbi. Cum, prin spusele-mi profetice, ţi-am smuls rând pe rând vălurile viitorului, şi ţi l-am arătat, gol-goluţ…  

 

CREON:

Şi acum vezi ceva, orbul meu?  

TYRESIAS:

 Văd! Văd că întoarcerea Antigonei, plină de mocirla drumurilor şi podurilor pe care l-a însoţit pe al său ruşinos tată, nu ne poate decât dăuna. Măria-ta îşi însoară fiul cu o pribeagă, o cerşetoare, o vagaboandă fără căpătâi?  

CREON:
 Cum le vezi tu pe toate, profetul meu!  

TYRESIAS:
Nu, stăpâne, n-am nici un merit. Măria-ta e cel ce s-a gândit la toate astea! 

CORUL: 

 Ce înţelept e atotputernicul nostru rege!  

CREON: 

 Aşa-i! M-am gândit la toate astea! Ia spune tu, Tyresias, la ce m-am mai gândit?  

TYRESIAS:

Măria-ta s-a gândit să nu-i permită sub nici o formă prinţului Hemon să-şi mânjească falnicul arbore genealogic în noroiul incestului!

CREON:

 Ce bine le vezi tu pe toate, profetul meu? Şi cum m-am gândit să-l fac pe Hemon să renunţe la Antigona, pe care o iubeşte nespus?

TYRESIAS:

 Făcându-l şi pe el să gândească, mărite rege.

COPILUL:

 Mami, de ce nu mă înveţi şi tu pe mine să gândesc?

MAMA:

 Numai sus-puşii gândesc, copile! Noi muncim.

HEMON:

 (intră furtunos) Oh, tată, dulce tată!

TYRESIAS: 
Prinţul a uitat dosarul intrării, pe care l-am completat împreună seară de seară: cerere, certificat de naştere, copie legalizată, CV tip european şi asiatic, memoriu de activitate, adeverinţă de servici…

    HEMON:

 (îl întrerupe): Dar n-am servici!

TYRESIAS: 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu contează! Copie după cartea de muncă, cazier!

HEMON: 

Lasă asta acum! Am ceva serios să-ţi spun!

CREON:

 Cel mai serios lucru din viaţa ta e DOSARUL şi regele ţării!

HEMON: 

(disperat) Lua-l-ar Hades de dosar!!! (După un moment de suspans , TYRESIAS scoate de sub glugă dosarul, ia prima foaie)

TYRESIAS:

 Cerere!(o flutură insinuant, apoi o aruncă. HEMON se apleacă s-o ridice, TYRESIAS profită de moment să-l atingă foarte sugestiv. Acelaşi joc, în crescendo, cu toate documentele.)

HEMON: 

(pune dosarul în faţa lui CREON) Mărite tată, vine Antigona! (CREON şi TYRESIAS oftează.) Logodnica mea, iubita mea, frumoasa mea, în sfârşit, vine!

CREON: 

Stupidă, necugetată tinereţe! Cu cât avânt te arunci în pierzanie…

HEMON: 

Nu înţeleg nimic!
CREON:
Nu înţelege nimic! Asta a moştenit-o de la maică-sa, nu de la mine.

TYRESIAS:

Tinere prinţ…

CREON:

Eşti leit mă-ta!

TYRESIAS: 

Tu eşti viitorul mare rege al Tebei. Un bărbat frumos, puternic (îi mângâie muşchii), cu un trup de Hercule… Poţi avea pe oricine îţi doreşti!  
 
HEMON:

Nu mi-o doresc decât pe Antigona! 

TYRESIAS: 

De ce să-ţi legi viaţa plină de promisiuni de o femeie pierdută, murdară şi uzată?

HEMON:

Să nu îndrăzneşti să vorbeşti aşa de prinţesa mea!

TYRESIAS: 

Prinţesă? Poţi numi prinţesă o femeie care a bântuit ani în şir cerşind alături de infectul Oedip, şi dându-se marinarilor din porturi pentru o bucată de pâine? 
HEMON: 
 Astea-s minciuni ordinare!

TYRESIAS:

 Minciuni? (Corului, ameninţându-i discret cu biciul): Ia spuneţi voi dacă-s minciuni!

CORUL:

 (îşi pun toţi deodată beretă de marinar) Prinţul nostru, ce bucăţică bună e fata cârtiţei ăleia bătrâne de motherfucker! Bună şi ieftină. Şi pricepută în secretele Afroditei.

ALT COREUT:

 Pe mine m-a făcut să cunosc mai cu seamă tenebrele Afroditei. M-a molipsit cu o boală groaznică, al cărei nume nu poate fi rostit de faţă cu urechi regale…

HEMON:

 O, Afrodita! O, Isis! Veniţi să-mi vedeţi chinurile năpraznice!

2 COREUŢI:

 (dirijaţi de biciul lui TYRESIAS, îşi pun măşti de Afrodita şi Isis): Ne-ai strigat, frumosule prinţ?

HEMON:

 Zeiţele mele ex-machina, sunt distrus. Ei spun că Antigona e o stricată.

ISIS:

 Nu e …(atinsă de biciul lui TYRESIAS) nu e vina ei, o, Hemon; e doar destinul implacabil!

HEMON:

 E adevărat, aşadar…

AFRODITA:

 Trupul ei e (acelaşi joc cu biciul) acoperit de pustule roşii, o, Hemon. Flori sângerii ale iubirii necurate, care se coc, rodind ghirlande de puroi.

 HEMON: 
Vai mie, o, zei!(cu faţa-n palme, nu vede că “zeiţele” revin în COR.)

CORUL:

 Vai ţie, o, zei!

COPILUL:

Păi nu ziceau înainte că…

MĂ-SA: 
Ssst! Nu te mai iau niciodată nicăieri!

COPILUL: 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce bine! (MĂ-SA îl urechează).  

CORUL: 
Mare pramatie şi Antigona asta! Da’ ştii ce?

Mi-a spus una, Lucelia, ce vinde ulei de măsline în agoră
 Că a ţinut-o în casă de milă pe Antigona cu nenorocitu-i tată
 Şi cică în fiecare seară, la opt şi treişpe fix
 Pe Antigona o apucau cumplite spasme, urla şi se tăvălea pe jos
 Şi ştii ce făcea? i-a sfâşiat femeii toate veşmintele şi aşternuturile
 C-a fost săraca nevoită să ascundă lâna la vecina sa din stânga.  

 

COPILUL: 
 Aoleu, ăştia au început iar!

MĂ-SA: 

Asta-i partea poetică, dragă.( COPILUL dă plictisit din umeri, scoate o portocală şi începe să se joace cu ea.)

CORIFEUL: 
Adevăr grăieşti, pe ghioaga lui Zeus, dar staţi să vă spun una şi mai tare
 Eu am văzut cu aceşti ochi ce-i am, pe drumul spre Megara,
 Cum Antigona îşi bătea propriul tată şi frate…

COPILUL: 

Pe amândoi deodată? Uauu, ce tare! (scapă portocala, mă-sa o ia şi o îndeasă în geantă)

 

 

 

CORIFEUL:

 

  …pe neputinciosul orb, Oedip!

 

Îi turna sare în orbitele golite de lumină,

 

Şi urla…

 

 

COPILUL:

 

Dă-mi portocala înapoi!(MĂ-SA îi arde o andrea în cap.)

 

CORUL:

 

Zgârcită şi nerecunoscătoare făptură…

 

Şi-ai auzit de cumplita crimă din Persepolis ,

 

Când odată cu casa ars-au bărbatul, femeia şi preferatul său,

 

Cei trei copii, cu vârste între şase luni şi doi ani,

 

Se zice că dintre flăcări a ieşit…

 

 

COPILUL:

 

(fericit în sfârşit): Filmu’ ăsta îl ştiu. Chucky, păpuşa ucigaşă, nu?

 

 

MĂ-SA:

 

Noi, generaţia noastră, ştiam să tăcem!

 

 

COPILUL:

 

Vai, voi, premianţii! Ce-i ăla un ipod? Nu ştii, sâc-sâc!

 

 

MĂ-SA:

 

Ba ştiu!

 

 

COPILUL:

 

Da? Ce e un ipod?

 

 

MĂ-SA:

 

Ssst! Se uită ăia de pe scenă la noi!

 

 

COPILUL:

 

Veeezi că nu ştii?

 

 

CORIFEUL:

 

Nu există crimă de la care să se fi abţinut!

 

 

CORUL:

 

A ucis, a furat, a dat foc, a minţit, a violat, a fost violată…

 

 

CORIFEUL:

 

Ea a intrat cu avionul în gemeni!

 

CORUL:

 

Ea a invadat Libanul.

 

 

CORIFEUL:

 

Ea a răspândit ciuperca din Hiroshima.

 

 

 

CORUL:

 

A cauzat trei războaie mondiale!

 

 

CORIFEUL:

 

Şi încă opt de interes regional. Unul rece şi trei calde.

 

 

CORUL:

 

etc… etc… etc…

 

 

COPILUL:

 

Da’ Antigoana asta nu mai vine, mami? Pare tare simpatică!

 

 

CORIFEUL:

 

Vine Antigona!

 

 

CORUL:

 

Vine vipera, fiara!

 

 

CORIFEUL:

 

Vai nouă, o, zei!

 

 

CORUL:

 

Acoperiţi-vă ochii să n-o vedeţi!

 

 

CORIFEUL:

 

Iat-o!

 

 

Intră ANTIGONA. O fată delicată, în doliu. Aduce un coş cu portocale.

 

 

ANTIGONA:

 

Bine v-am găsit, preacinstiţi tebani!(CORUL tace.)

 

 

ANTIGONA:

 

(cu simplitate, fără pic de ironie): Ştiu că n-aţi putut veni la Colonos, la înmormântarea fostului rege, tatăl meu… vă apasă din greu treburile ţării… (CORUL tace.)

 

 

ANTIGONA:

 

(întinde o portocală din coş primului coreut.) Să fie de sufletul lui Oedip! (El nu întinde mâna s-o ia. După un timp, ea lasă portocala să cadă, îi şopteşte pământului): Să fie de sufletul lui Oedip! (se duce spre al doilea, îi oferă altă portocală. Acelaşi joc. Pe măsură ce întregul COR o tratează identic, ANTIGONA e din ce în ce mai tulburată. Intră CREON, HEMON şi TYRESIAS.)

 

 

ANTIGONA:

 

Unchiul meu drag, iată-mă acasă! Acasă…! (Priveşte în coş cu regret.) Nu mi-a mai rămas de împărţit!(CREON întoarce privirea.)

 

 

ANTIGONA:

 

(se apropie de HEMON,care o aşteaptă ca un copil fericit. Îl îmbrăţişează ) Dragul meu văr! Eşti atât de frumos, încât mi-e teamă să mă uit la tine, să nu mă pierd… (La semnul ameninţător al lui TYRESIAS, HEMON începe să se retragă. La început, ANTIGONA nu realizează) Aş fi vrut să-ţi aduc cel mai frumos cadou… (aluzie la rochia de doliu) Dar e prea devreme…(HEMON întoarce privirea. ANTIGONA îi încasează în sfârşit refuzul.)

 

 

ANTIGONA:

 

(spre TYRESIAS, cu durere) Sfetnicul nostru preţuit, bătrâne înţelept… Va fi bucuria mea să te îngrijesc de-acum înainte, pentru că tu (îi atinge ochii) îmi aminteşti de tata. (Îl îmbrăţişează, îşi lasă fruntea pe pieptul lui, TYRESIAS o îmbrăţişează şi o mângâie cu o mână, în timp ce cu cealaltă face gestul condamnării, cu degetul în jos.)

 

 

TYRESIAS:

 

Stăpâne?

 

 

CREON:

 

Mi-e greu să spun ceea ce urmează să spun. Pentru că sunt foarte plictisit. Mă răpune atâta monotonie.

 

 

ANTIGONA:

 

Vorbeşte, unchiule!

 

 

CREON:

 

Zidiţi-o în peşteră!

 

 

ANTIGONA:

 

(lungă pauză) N-am înţeles.

 

 

CREON:

 

Care parte n-ai înţeles-o? Zidirea sau peştera?

 

 

ANTIGONA:

 

Motivul.

 

 

CREON:

 

(tace puţin) Nu-ţi datorez socoteală. Luaţi-o!

 

 

ANTIGONA:

 

(în timp ce coreuţii o iau şi o duc) De ce?

 

 

CORIFEUL:

 

De ce nu?

 

 

COPILUL:

 

(urcă pe scenă, şi adună portocalele.)Mami, da’ de ce-au omorât-o pe asta? Maaami! (MĂ-SA doarme.)

 

 

MĂ-SA:

 

Ăăă…? Aaa… S-a terminat? Ai băgat şi tu ceva la cap, băi ipodule?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Mail primit de la Green Hours. Cei care am băut cafele şi am halit teatru pe-acolo, react!!

12 iunie 2007

                    APEL

 

CĂTRE ARTIŞTII, COLABORATORII, PUBLICUL, PRIETENII  

 

Green Hours 22 jazz café & Teatrul LUNI de la Green Hours

 

 

Adresa din Calea Victoriei 120, sediu al Grupului pentru Dialog Social , al Revistei 22, al primei Librării Humanitas şi al Green Hours 22 jazz-café şi Teatrul LUNI de la Green Hours, este în pericol să dispară de pe harta culturală-socială-artistică a Bucureştiului, a României.

 

 

 În urma mai multor inginerii legislative, urmate de:  întîi, pur şi simplu greşeli de vot (datorate superficialităţii majorităţii parlamentarilor);  cumulate apoi, cu “voturi de pedepsire şi  resentimentare” (datorate caragialeştii  situaţii politice actuale), imobilul în care îşi desfăşoară activitatea entităţile socio-culturale de mai sus este pe cale să fie trecut abuziv şi nelegal din starea de proprietate publică de stat în proprietatea uneia sau celeilalte dintre cele deja două stranii si fantomatice organizaţii cu acelaşi nume (sic!): Fundaţia Naţională pentru Tineret.

 

 

Votul prin care se va statua dacă imobilul în care funcţionăm va fi cedat patrimoniului FNT va avea loc în Camera Deputaţilor – forul decizional pentru aşa-numita “ LEGEA TINERILOR ”.

 

Termenul maxim pentru votare este 26 iunie, a.c.!!!

 

 

  În măsura în care una sau alta dintre activităţile ce au loc de ani de zile în Calea Victoriei 120 vă spune ceva pozitiv, în măsura în care credeţi că “un ceva pozitiv” trebuie să continue, în măsura în care consideraţi că pentru ca “ceva pozitiv să continue”, cetăţenii merită să aibă un cuvînt de spus,  Green Hours & Teatrul LUNI  SOLICITĂ ARTIŞTILOR, PRIETENILOR, COLABORATORILOR, PUBLICULUI, JURNALIŞTILOR, să îşi spună cuvîntul răspicat.

 

Adică să susţină  “din toate poziţiile” şi prin toate mijloacele ( +.+-=-+.+ 159 -+.-+=+-.+- paşnice – aviz detractorilor!) care le sînt la îndemînă, continuitatea acestui spatiu, în contra abuzului  şi  “pedepsirii prin eliminare” a uneia din încă prea puţinele zone stabile de independenţă culturală, artistică, socială şi politică din România.

 

Vă solicităm să trimiteţi mailuri şi scrisori de protest parlamentului, guvernului, conducerilor partidelor din care faceţi, eventual, parte:

 

Cabinet Prim Ministru: raluca.berleanu@gov.ro   PSD: psd@cdep.ro  PD: pd@cdep.ro

 

 PNL: pnl@cdep.ro  UDMR: udmr@cdep.ro

 

 Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă şi tineret de la Camera Deputaţilor: cp09@cdep.ro

 

 

Vă solicităm sprijinul direct în acţiunile  pe care le vom organiza în apărarea acestei zone:

 

 Marţi 19 iunie, la ora 13, Grupul pentru Dialog Social a invitat membri şi simpatizanţi ai GDS, precum şi ai altor ONG-uri, oameni de cultură, la un miting de solidaritate, în curtea din Calea Victoriei 120. Green Hours  vă lansează chemarea de a sprijini cu prezenţa această prima acţiune de protest. (Informatii suplimentare in nr-ul de marti 12 iunie al Revistei 22 si la www.gds.ong.ro)

 

 

Vă mulţumim pentru sprijin,

 

Voicu Rădescu,

 

Director executiv Green Hours & Teatrul LUNI

 

 


reorientare

11 iunie 2007
Observ că figurez în blogroll-ul poporului cu acest blog. Îl recunosc ca fiind al meu, uneori mai şi postez; e loc de comentarii pentru cei ce nu fac parte din ceea ce Mike numeşte "comunitatea bloggerilor yahoo ", şi au frustrarea de a nu mă putea ataca verbal … dar blogul meu de temelie e http://360.yahoo.com/loremonde.

Cu ochii peste gard…

6 iunie 2007

 

Constat :
 
1) Că mentorul meu spiritual şi profesional (M. H.) "nu e guru", după cum declară chiar el, pe blogu-i. Bravo lui, şi să-i fie publicistica într-un ceas bun.
2) Visul meu de rencontrer beautiful Gheo, pe care îl citesc săptămânal în suplimentul de cultură al Poliromului, se va împlini vineri, 8 iunie
3) Că am întâlnire cu cititorii (şi cu nelipsitul meu confrate de colecţie, Victor Dragomir, care presupun că s-a săturat deja de mecla mea, întrucât suntem trimişi peste tot împreună), cu părinţi, prieteni şi creditori la Bookfest .
Ore definitive:
Mâine, joi, 7 iunie , 16:00
Răs-răspoimâne, sâmbătă, 9 iunie, 14:00.
 
Închei acest post cu un crâmpei muzical anticipativ.
 
 
 
 


Îmi iubesc mai mult amanta… deşi e inaccesibilă :)))

2 iunie 2007
Nu ştiu, nene, cum se face, dar mi-e de o mie de ori mai uşor să scriu chestii personale pe blogul yahoo. Deşi adresa lui e aberantă: http://blog.360.yahoo.com/blog-.k2zBGM9dLShkHEGmbpy.us-;_ylt=ApwgAQiva8E77lck21RTxfO0AOJ3?cq=1. Vă întreb un singur lucru: cum să treci la începutul unei cărţi, sau, mă rog, în orice spaţiu despre tine, o asemenea adresă de blog??? Eu personal, dacă nu sunt la compul de acasă, să mi se deschidă direct de pe mess, o accesez în următorul mod:  dau căutare cu propriul meu nume pe yahoo search, şi la un moment dat îmi apare blogul. Atunci mă loghez. Ştie cineva din voi o manieră de a învăţa pe de rost linkul de mai sus??

Vis de 1 iunie

2 iunie 2007
Să fii aici. Copil cretin. Să ne jucăm. Să zicem că tu şi eu suntem doi pitici mici, mici, care fac baie în ibrici, şi între ibricele noastre (al meu şi al tău), există o Cale Cafe -Lactee. Dacă eu mă gândesc la tine cu dorinţa cu care mă gândesc la tine, atunci am puncte în plus . Dacă te gândeşti tu, ai tu puncte în plus. Şi cine are mai multe puncte, obţine un bonus de arme secrete.
Acum, o să aruncăm cu zarurile (având în vedere că această Cale Cafe-Lactee care neîndoios ne va reuni o dată, că aşa e frumos în poveşti, e un labirint.) De-aia ne găsim atât de greu. Poate zarurile ne vor aduce pe calea cea bună. Deşi există puncte sensibile care, o dată atinse, te trimit înapoi de la început. Replay. Un pitic atât de mic / făcea baie-ntr-un ibric…

Re-rectificare

31 mai 2007
Voi avea două prezenţe la Bookfest . (pentru aceia care m-au omis la lansare, şi-şi muşcă pumnii din cauza asta…):
 
7 iunie – 16:00 – 18:00
 
şi
 
9 iunie – 14:00 până la epuizare (a mea sau a voastră…)
 
şi desigur, pe 8 iunie , voi fi acolo ca băgăreaţă de seamă, pentru Gheo. Soooo… poate ne vom vedea. şi ne vom certa aprig. Sau ne vom iubi cu pasiune. It’s up 2 u.

Let’s have a date

25 mai 2007
În caz că vreţi să aberăm în mod liber despre vreme, politică, sex, viaţa în cămin, viaţa în patronat , fashion trends, moduri de a te lăsa de fumat, sau de a te apuca de… şi mai era ceva… a, da, romanul meu "Rondo Capriccioso" (cu senzuala-i copertă mov)… editura "Tritonic" , în generozitatea-i fără margini, ne oferă ocazia.
 
Bookfest 2007
joi, 7 iunie (same year )
orele 16-18
 
RONDO CAPRICCIOSO – o poveste cu zâne sau una cu monştri?
 
Pentru a afla răspunsul… be there. Alexandra, adu-i pe numeroşii tăi prieteni , să avem o atmosferă vie şi animată. Jucăm "Truth or Dare". Rog participare activă, comentarii acide sau bazice şi întrebări de baraj .
 

Anulare

23 mai 2007
Mi s-a anulat "Războiul cu Troia " de pe 25 mai. Păcat. Speram să-i fac o bucurie manageriţei bătrâne de la "Sadoveanu", care a fost adorabilă la lansare, şi să îi ofer o invitaţie. Îmi place să onorez bunătatea celor din jur (când o întâlnesc, ăv cors…) Şi îmi place să am în sală receptori iubitori, când joc. Atunci, jocul meu devine un cadou , capătă un plus de personalitate. Ridiculous, dar asta e!
 
Între timp, iată o foto a mea (din spectacolele neanulate)
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro