Antigona Non Grata -tragedie de caractere (aşa cum am scris-o în august 2006)
14 iunie 2007
UN COPIL DIN PUBLIC
MĂ-SA, genul de femeie care s-a născut, trăieşte şi moare tricotând
Acţiunea are loc în faţa castelului regal teban, aşa cum se obişnuieşte în orice tragedie care se respectă. COPILUL DIN PUBLIC şi MĂ-SA (cu andrelele mişcându-i-se ritmic) sunt în mod evident spectatori contemporani, stau în sală tot timpul spectacolului.
Intră CORUL, înhămat la un car, cu CORIFEUL pe post de vizitiu. În car se află CREON, în costum de păpuşă gonflabilă, însoţit de o arătare înveşmântată într-o glugă, profetul TYRESIAS. Cu gesturi ritualice, membrii CORULUI scot din car nişte furtunuri uriaşe, conectate la trupul lui CREON, şi încep să-l umfle. CORIFEUL supraveghează operaţia, cu biciul în mână.
CORUL
MĂ-SA:
Sssst! Sigur că nu!
CORUL:
COPILUL:
Hai, nu te spargi? Sparge-te, sparge-te! (MĂ-SA îl ameninţă cu palma.)
(Între timp, CORUL l-a umflat complet pe CREON, iar TYRESIAS îi pune dopul, cu mişcări la fel de ritualice.)
CORIFEUL:
Oh, dar iată-l! Tatăl nostru al tuturor, maaarele Creon!
CORIFEUL:
(ridică uşor colţul pelerinei)Şi cel ce-l însoţeşte, au nu e atoatevăzătorul orb, profetul Tyresias?
CORUL:
Binecuvântat fie numele său, o, Zeus!
CORUL:
Slavă ţie, o, mărite rege! (se grupează în jurul Coreutului.)
CORIFEUL:
Probleme minore, măria ta! Nu vrem să te plictisim, le rezolvăm amiabil … (CORUL se resfiră, COREUTUL a dispărut.)
CREON:
(căscând) Că bine zici. Oricum, sunt teribil de plictisit. Nimic nu e nou sub soare… (TYRESIAS îl atinge pe cap, CREON devine brusc autoritar) Hai, s-aud care a fost faza. E datoria mea de tătuc să ştiu tot ce faceţi. Cu vorba, fapta sau gândul.
(CORUL tace. TYRESIAS îi face semn discret CORIFEULUI, care ridică braţul.)
CORIFEUL:
Măria ta…
CREON:
CREON:
Am auzit oare ceva? (Sondează publicul, COPILUL se ascunde sub scaun, MĂ-SA tace speriată). Da, sigur că am auzit… Ceva menit să ne stârnească bucuria! Nepoata noastră Antigona, viitoare soţie a fiului nostru Hemon, revine la Teba!
CREON:
TYRESIAS:
(voce tandră şi insinuantă) Stăpâne, eu nu vreau să-ţi tulbur bucuria de a-ţi revedea nepoata. Din contră, mă bucur cum nu se poate mai mult de bucuria ta, care e bucuria noastră, cu mic cu mare!
CREON:
Îţi mulţumesc, profetul meu!
TYRESIAS:
(începe să-şi scoată foarte lent gluga) Ştii câte adevăruri văzut-am eu, cu ochii-mi orbi. Cum, prin spusele-mi profetice, ţi-am smuls rând pe rând vălurile viitorului, şi ţi l-am arătat, gol-goluţ…
CREON:
Şi acum vezi ceva, orbul meu?
TYRESIAS:
Văd! Văd că întoarcerea Antigonei, plină de mocirla drumurilor şi podurilor pe care l-a însoţit pe al său ruşinos tată, nu ne poate decât dăuna. Măria-ta îşi însoară fiul cu o pribeagă, o cerşetoare, o vagaboandă fără căpătâi?
CORUL:
CREON:
TYRESIAS:
Măria-ta s-a gândit să nu-i permită sub nici o formă prinţului Hemon să-şi mânjească falnicul arbore genealogic în noroiul incestului!
CREON:
Ce bine le vezi tu pe toate, profetul meu? Şi cum m-am gândit să-l fac pe Hemon să renunţe la Antigona, pe care o iubeşte nespus?
TYRESIAS:
Făcându-l şi pe el să gândească, mărite rege.
COPILUL:
Mami, de ce nu mă înveţi şi tu pe mine să gândesc?
MAMA:
Numai sus-puşii gândesc, copile! Noi muncim.
HEMON:
HEMON:
(îl întrerupe): Dar n-am servici!
CREON:
Cel mai serios lucru din viaţa ta e DOSARUL şi regele ţării!
TYRESIAS:
Cerere!(o flutură insinuant, apoi o aruncă. HEMON se apleacă s-o ridice, TYRESIAS profită de moment să-l atingă foarte sugestiv. Acelaşi joc, în crescendo, cu toate documentele.)
HEMON:
(pune dosarul în faţa lui CREON) Mărite tată, vine Antigona! (CREON şi TYRESIAS oftează.) Logodnica mea, iubita mea, frumoasa mea, în sfârşit, vine!
CREON:
Stupidă, necugetată tinereţe! Cu cât avânt te arunci în pierzanie…
TYRESIAS:
Nu mi-o doresc decât pe Antigona!
TYRESIAS:
De ce să-ţi legi viaţa plină de promisiuni de o femeie pierdută, murdară şi uzată?
Minciuni? (Corului, ameninţându-i discret cu biciul): Ia spuneţi voi dacă-s minciuni!
(îşi pun toţi deodată beretă de marinar) Prinţul nostru, ce bucăţică bună e fata cârtiţei ăleia bătrâne de motherfucker! Bună şi ieftină. Şi pricepută în secretele Afroditei.
Pe mine m-a făcut să cunosc mai cu seamă tenebrele Afroditei. M-a molipsit cu o boală groaznică, al cărei nume nu poate fi rostit de faţă cu urechi regale…
O, Afrodita! O, Isis! Veniţi să-mi vedeţi chinurile năpraznice!
(dirijaţi de biciul lui TYRESIAS, îşi pun măşti de Afrodita şi Isis): Ne-ai strigat, frumosule prinţ?
Zeiţele mele ex-machina, sunt distrus. Ei spun că Antigona e o stricată.
Nu e …(atinsă de biciul lui TYRESIAS) nu e vina ei, o, Hemon; e doar destinul implacabil!
E adevărat, aşadar…
Trupul ei e (acelaşi joc cu biciul) acoperit de pustule roşii, o, Hemon. Flori sângerii ale iubirii necurate, care se coc, rodind ghirlande de puroi.
CORUL:
Vai ţie, o, zei!
COPILUL:
Păi nu ziceau înainte că…
MĂ-SA:
Asta-i partea poetică, dragă.( COPILUL dă plictisit din umeri, scoate o portocală şi începe să se joace cu ea.)
CORIFEUL:
…pe neputinciosul orb, Oedip!
Îi turna sare în orbitele golite de lumină,
Şi urla…
COPILUL:
Dă-mi portocala înapoi!(MĂ-SA îi arde o andrea în cap.)
CORUL:
Zgârcită şi nerecunoscătoare făptură…
Şi-ai auzit de cumplita crimă din Persepolis ,
Când odată cu casa ars-au bărbatul, femeia şi preferatul său,
Cei trei copii, cu vârste între şase luni şi doi ani,
Se zice că dintre flăcări a ieşit…
COPILUL:
(fericit în sfârşit): Filmu’ ăsta îl ştiu. Chucky, păpuşa ucigaşă, nu?
MĂ-SA:
Noi, generaţia noastră, ştiam să tăcem!
COPILUL:
Vai, voi, premianţii! Ce-i ăla un ipod? Nu ştii, sâc-sâc!
MĂ-SA:
Ba ştiu!
COPILUL:
Da? Ce e un ipod?
MĂ-SA:
Ssst! Se uită ăia de pe scenă la noi!
COPILUL:
Veeezi că nu ştii?
CORIFEUL:
Nu există crimă de la care să se fi abţinut!
CORUL:
A ucis, a furat, a dat foc, a minţit, a violat, a fost violată…
CORIFEUL:
Ea a intrat cu avionul în gemeni!
CORUL:
Ea a invadat Libanul.
CORIFEUL:
Ea a răspândit ciuperca din Hiroshima.
CORUL:
A cauzat trei războaie mondiale!
CORIFEUL:
Şi încă opt de interes regional. Unul rece şi trei calde.
CORUL:
etc… etc… etc…
COPILUL:
Da’ Antigoana asta nu mai vine, mami? Pare tare simpatică!
CORIFEUL:
Vine Antigona!
CORUL:
Vine vipera, fiara!
CORIFEUL:
Vai nouă, o, zei!
CORUL:
Acoperiţi-vă ochii să n-o vedeţi!
CORIFEUL:
Iat-o!
Intră ANTIGONA. O fată delicată, în doliu. Aduce un coş cu portocale.
ANTIGONA:
Bine v-am găsit, preacinstiţi tebani!(CORUL tace.)
ANTIGONA:
(cu simplitate, fără pic de ironie): Ştiu că n-aţi putut veni la Colonos, la înmormântarea fostului rege, tatăl meu… vă apasă din greu treburile ţării… (CORUL tace.)
ANTIGONA:
(întinde o portocală din coş primului coreut.) Să fie de sufletul lui Oedip! (El nu întinde mâna s-o ia. După un timp, ea lasă portocala să cadă, îi şopteşte pământului): Să fie de sufletul lui Oedip! (se duce spre al doilea, îi oferă altă portocală. Acelaşi joc. Pe măsură ce întregul COR o tratează identic, ANTIGONA e din ce în ce mai tulburată. Intră CREON, HEMON şi TYRESIAS.)
ANTIGONA:
Unchiul meu drag, iată-mă acasă! Acasă…! (Priveşte în coş cu regret.) Nu mi-a mai rămas de împărţit!(CREON întoarce privirea.)
ANTIGONA:
(se apropie de HEMON,care o aşteaptă ca un copil fericit. Îl îmbrăţişează ) Dragul meu văr! Eşti atât de frumos, încât mi-e teamă să mă uit la tine, să nu mă pierd… (La semnul ameninţător al lui TYRESIAS, HEMON începe să se retragă. La început, ANTIGONA nu realizează) Aş fi vrut să-ţi aduc cel mai frumos cadou… (aluzie la rochia de doliu) Dar e prea devreme…(HEMON întoarce privirea. ANTIGONA îi încasează în sfârşit refuzul.)
ANTIGONA:
(spre TYRESIAS, cu durere) Sfetnicul nostru preţuit, bătrâne înţelept… Va fi bucuria mea să te îngrijesc de-acum înainte, pentru că tu (îi atinge ochii) îmi aminteşti de tata. (Îl îmbrăţişează, îşi lasă fruntea pe pieptul lui, TYRESIAS o îmbrăţişează şi o mângâie cu o mână, în timp ce cu cealaltă face gestul condamnării, cu degetul în jos.)
TYRESIAS:
Stăpâne?
CREON:
Mi-e greu să spun ceea ce urmează să spun. Pentru că sunt foarte plictisit. Mă răpune atâta monotonie.
ANTIGONA:
Vorbeşte, unchiule!
CREON:
Zidiţi-o în peşteră!
ANTIGONA:
(lungă pauză) N-am înţeles.
CREON:
Care parte n-ai înţeles-o? Zidirea sau peştera?
ANTIGONA:
Motivul.
CREON:
(tace puţin) Nu-ţi datorez socoteală. Luaţi-o!
ANTIGONA:
(în timp ce coreuţii o iau şi o duc) De ce?
CORIFEUL:
De ce nu?
COPILUL:
(urcă pe scenă, şi adună portocalele.)Mami, da’ de ce-au omorât-o pe asta? Maaami! (MĂ-SA doarme.)
MĂ-SA:
Ăăă…? Aaa… S-a terminat? Ai băgat şi tu ceva la cap, băi ipodule?
Mail primit de la Green Hours. Cei care am băut cafele şi am halit teatru pe-acolo, react!!
12 iunie 2007APEL
CĂTRE ARTIŞTII, COLABORATORII, PUBLICUL, PRIETENII
Green Hours 22 jazz café & Teatrul LUNI de la Green Hours
Adresa din Calea Victoriei 120, sediu al Grupului pentru Dialog Social , al Revistei 22, al primei Librării Humanitas şi al Green Hours 22 jazz-café şi Teatrul LUNI de la Green Hours, este în pericol să dispară de pe harta culturală-socială-artistică a Bucureştiului, a României.
În urma mai multor inginerii legislative, urmate de: întîi, pur şi simplu greşeli de vot (datorate superficialităţii majorităţii parlamentarilor); cumulate apoi, cu “voturi de pedepsire şi resentimentare” (datorate caragialeştii situaţii politice actuale), imobilul în care îşi desfăşoară activitatea entităţile socio-culturale de mai sus este pe cale să fie trecut abuziv şi nelegal din starea de proprietate publică de stat în proprietatea uneia sau celeilalte dintre cele deja două stranii si fantomatice organizaţii cu acelaşi nume (sic!): Fundaţia Naţională pentru Tineret.
Votul prin care se va statua dacă imobilul în care funcţionăm va fi cedat patrimoniului FNT va avea loc în Camera Deputaţilor – forul decizional pentru aşa-numita “ LEGEA TINERILOR ”.
Termenul maxim pentru votare este 26 iunie, a.c.!!!
În măsura în care una sau alta dintre activităţile ce au loc de ani de zile în Calea Victoriei 120 vă spune ceva pozitiv, în măsura în care credeţi că “un ceva pozitiv” trebuie să continue, în măsura în care consideraţi că pentru ca “ceva pozitiv să continue”, cetăţenii merită să aibă un cuvînt de spus, Green Hours & Teatrul LUNI SOLICITĂ ARTIŞTILOR, PRIETENILOR, COLABORATORILOR, PUBLICULUI, JURNALIŞTILOR, să îşi spună cuvîntul răspicat.
Adică să susţină “din toate poziţiile” şi prin toate mijloacele ( +.+-=-+.+ 159 -+.-+=+-.+- paşnice – aviz detractorilor!) care le sînt la îndemînă, continuitatea acestui spatiu, în contra abuzului şi “pedepsirii prin eliminare” a uneia din încă prea puţinele zone stabile de independenţă culturală, artistică, socială şi politică din România.
Vă solicităm să trimiteţi mailuri şi scrisori de protest parlamentului, guvernului, conducerilor partidelor din care faceţi, eventual, parte:
Cabinet Prim Ministru: raluca.berleanu@gov.ro PSD: psd@cdep.ro PD: pd@cdep.ro
PNL: pnl@cdep.ro UDMR: udmr@cdep.ro
Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă şi tineret de la Camera Deputaţilor: cp09@cdep.ro
Vă solicităm sprijinul direct în acţiunile pe care le vom organiza în apărarea acestei zone:
Marţi 19 iunie, la ora 13, Grupul pentru Dialog Social a invitat membri şi simpatizanţi ai GDS, precum şi ai altor ONG-uri, oameni de cultură, la un miting de solidaritate, în curtea din Calea Victoriei 120. Green Hours vă lansează chemarea de a sprijini cu prezenţa această prima acţiune de protest. (Informatii suplimentare in nr-ul de marti 12 iunie al Revistei 22 si la www.gds.ong.ro)
Vă mulţumim pentru sprijin,
Voicu Rădescu,
Director executiv Green Hours & Teatrul LUNI
reorientare
11 iunie 2007Cu ochii peste gard…
6 iunie 2007
), cu părinţi, prieteni şi creditori la Bookfest .Îmi iubesc mai mult amanta… deşi e inaccesibilă :)))
2 iunie 2007Vis de 1 iunie
2 iunie 2007Re-rectificare
31 mai 2007Let’s have a date
25 mai 2007Anulare
23 mai 2007
